De multa vreme incerc sa postez aceste muffins cu lamaie, insa de fiecare data se intampla cate ceva si nu apucam sa fac poze la tot procesul. Iata ca le veni vremea si acestora. Sunt un desert inviorator. Le-am facut de fiecare data cu ocazii festive si mereu am avut succes cu ele.
Dupa o foarte lunga perioada in care nu am mai postat nimic, a venit timpul sa-mi reiau activitatea. Mi s-a atras atentia ca am inceput sa postez din ce in ce mai rar, asa ca o sa incerc sa lucrez la chestia asta. De aceasta data o va prezint placinta cu carne care m-a cucerit inca de la prima degustare. Asa ca pregatiti carnetelele si pixurile si notati o minunata reteta.
Poate va ganditi ca ati gresit blogul. Nu este deloc asa, ati intrat unde trebuie. Sunt convinsa ca ati ramas fermecati de pictura realizata cu atata maiestrie. Un adevarat Picasso de Romania, nu? 
Daca inca nu v-ati dumerit care parte este comestibila de acolo o sa va spun ca partea de sus a palmierului si mai exact coroana acestuia.
Acesta a fost cozonacul facut de mine de Pasti. Reteta apartine Laurei Sava si ea il numea “saviecuta“. Mi s-a parut ca este o reteta usoara si pe gustul meu: mai multa umplutura si mai putin aluat. Am facut ambele variante: cu mac si miez de nuca.
Ceea ce vedeti aici este un desert italian, cum cred ca v-ati si dat seama dupa nume. Poate vi se pare usor confuz titlul insa reprezinta denumirea aceluiasi produs (cu mici deosebiri) pentru diferite regiuni ale Italiei. Sunt niste biscuiti sau mai bine spus pe limba noastra, niste fursecuri ce se potrivesc de minune cu lapte, ceai sau cafea. Desi sunt crocanti sunt usor friabili ceea ce ii face sa fie potriviti chiar si pentru copii. Reteta am gasit-o pe blogul unei italience pe nume Antonella.
Nu am crezut nici o clipa ca pot fi atat de aromate si parfumate aceste briose cu banane sau cum le spun americanii banana muffins. Sunt ideale pentru faptul ca folosesc doar cateva ingrediente care sunt la indemana oricui. Chiar si cei mai micuti se pot bucura de ele din plin. Va invit sa le incercati!
Un alt nume nici ca se potrivea mai bine pentru aceasta prajitura. Este un desert adorabil. Face casa buna cu un pahar de lapte, o ceasca de cafea sau de ce nu, pur si simplu. Va las sa va clatiti ochii cu modul ei de preparare.
Cu aceste fursecuri ciocolatoase m-am delectat astazi. Sunt rapide, din cateva ingrediente doar, ies multe dintr-o singura sarja de ingrediente. Pentru gustul meu au foast perfecte, iar pentru cei care au degustat au fost un real succes.
Tortillas este pluralul de la tortilla si reprezinta o paine plata rotunda, ceea ce noi romanii denumim turta. Acestea sunt specifice mexicanilor. Au fost denumite de catre spanioli pe cand i-au descoperit pe azteci, era painea lor de zi cu zi. Si pentru semana cu o prajitura rotunda (torta), insa aceasta era de dimensiuni mai mici au diminutivat-o si i-au spus tortilla (prajitura mica). Astazi este folosita la tot felul de specialitati mexicane precum: burritos, enchiladas, fajitas, tacos, etc.
Dupa o incercare nereusita de a realiza aceste minunatii (cu o alta reteta) de data asta a iesit exact ce trebuie: gogosile alea pufoase pe care le vedem in filme ca le mananca politistii americani. Insa intre acelea si astea este o mare diferenta, nu sunt prajite intr-o tona de ulei, ci coapte in cuptor. E adevarat ca aceste gogosi sunt o adevarata amenitare pentru silueta, dar exceptii facem si acestea ar fi cazul sa fie una dintre ele.
