Lumea Laurei

Fiindca se apropie Sfintele Sarbatori de Paste mi s-a parut potrivit sa postez, desi cam devreme, o reteta de cozonac. Fiind prima mea incercare de acest gen nu aveam asteptari prea mari. Ce mai? Nici nu ma vedeam in postura de a scrie acest post. Spre surprinderea mea si a tuturor mi-a iesit o frumusete de cozonac. Asa ca daca mie mi-a iesit atunci oricine poate reusi sa faca cozonaci. Reteta apartine Adrianei Jugariu.

Pentru inceput trebuie sa mentionez ca toate ingredientele vor fi la temperatura camerei, deci trebuie scoase din frigider cu cel putin 1 ora inainte. In bucatarie trebuie sa fie cald si sa nu circule nici un curent de aer.

Mai intai de toate se incalzeste laptele (cat suporta degetul, nu vrem sa oparim drojdia) se pun 3 linguri din el peste drojdia aflata intr-un bol impreuna cu o lingura de zahar. Se freaca bine ca la ness. Apoi se toarna restul de lapte peste si se dizolva. Se pune intr-un loc cald si se lasa sa creasca 10-15 min.

Dupa aceea se toarna intr-un vas incaptor si se amesteca usor cu zaharul, ouale si galbenusurile…

…apoi se adauga treptat faina amestecata cu sarea, omogenizand usor, la inceput cu o spatula.

Cand ati incorporat toata faina veti observa ca ce a rezultat este un aluat foarte moale si lipicios. Nu va impacientati, asa trebuie sa rezulte. Cam asa ar trebui sa arate:

Acum urmeaza partea cea mai dificila la acest cozonac. Se incorporeaza treptat untul care trebuie sa fie la temperatura camerei si va avea o textura alifiata. Se intoduc in coca bucati de unt de marimea unui cub de drojdie si se framanta foarte bine dupa fiecare incorporare. Mie mi-a luat 30-40 min framantatul. Este nevoie de ceva conditie fizica si rabdare. Aluatul trebuie, la final, sa fie unul foarte elastic si sa se desprinda usor de pe maini.

In acest stadiu aluatul se pune intr-un loc cald la dospit, timp de 2 ore sau pana cand, cel putin, isi va dubla volumul. Se acopera vasul cu folie de plastic. Asa arata alatul meu dupa 2 ore de dospit…urias. Se observa ca se intunecase afara.

Cu putin timp inaite de a ma ocupa de aluatul dospit am batut abusurile cu cele 12 linguri de zahar pana ce a rezultat o spuma tare (faceti testul cu intorsul bolului cu gura in jos, e gata cand spuma sau bezeaua nu curge).

In ea am adaugat treptat cacao, ciocolata, miezul de nuca si coaja de portocala. Amestecati usor cu miscari de jos in sus.

Eu nu folosesc niciodata coaja rasa de la portocalele sau lamaile din comert. Sunt o adevarata otrava pentru organism. In schimb cumpar coaja de portocale si lamai netratate. Aceasta se gaseste in cutiute de 100 gr si este glasata. V-o recomand, nu este scumpa. Asa arata:

Aluatul se imparte in jumatate, la fel ca si compozitia de bezea. Din fiecare jumatate se intinde pe o suprafata unsa cu ulei un dreptunghi (daca doriti sa-l impletiti trebuie sa aiba lungimea dubla fata de lungimea tavii, daca nu, aproximativ cat tava).

Se intinde pe toata suprafata jumatate din compozitia de albus.

Se ruleaza bine si (daca il doriti impletit, sulul se indoaie la jumatate si se impleteste) se aseaza intr-o tava de cozonac tapetata cu hartie de copt. Se da drumul la cuptor, sa se incalzeasca, iar deasupra aragazului se lasa inca jumatate de ora tavile cu cozonac sa creasca.

Dupa jumatate de ora se ung cozonacii cu galbenus de ou si se dau la cuptor.

Eu i-am tinut la foc mic. Sunt gata atunci cand in mijlocul cozonacului ati introdus o scobitoare si cand ati scos-o, acesta a ramas curata. Asa arata abia scos din cuptor:

Au iesit foarte pufosi si gustosi. Nu m-am asteptat nici un minut sa-mi iasa asa bunatati de cozonac.

Inca o sectiune…

Nu ma mai satur… 😆

Pofta buna!

Taguri: aluat, ciocolata, cozonac, faina, lapte, nuci, oua